Doar luni

Dupa multe zile, pot sa spun ca ma simt bine. Nu am nici un motiv special...desi sunt cateva lucruri care m-au facut sa imi revin, dar nimic iesit din comun.
Mi-am dat seama ca temerile mele erau doar in interiorul meu si ca intr-un fel sau altul, e normal ceea ce se intampla si mai ales, sa ma bucur ca situatia este in acest mod, caci se putea si mai rau.
Trebuie sa imi las mintea libera. Sa fiu "open mind" cum spune americanul.
Nu am prea multe lucruri de spus...nu stiu inca ce se petrece cu mine, dar mi-am propus sa o las mai moale saptamana aceasta, dupa care vreau sa fac lucruri si schimbari marete.

Un gest minor mi-a adus zambetul pe buze. Poate ca este ceva foarte banal, dar pentru mine a fost picatura care m-a pus pe picioare.

P.s. Am reusit sa imi tin degetelele departe de tastele telefonului si sa nu fac un gest ce credeam ca imi este deja reflex, mi-am demonstrat ca daca vreau pot sa ma abtin...iar rezultatul a fost bucurator.
La o ora mai tarzie decat ma asteptam - am fost contactata de o persoana draga si din toata starea mea de rau fizic (pe seara m-au apucat frisoanele. durerile de oase, burtica, capul imi este greu ca o stanca si ... ),  am zambit cu sufletul.