Mi-am petrecut dupa amiaza alaturi de omul drag. App de asta, am
remarcat ca pe blog nu i-am pomenit niciodata nici macar initiala...nu
stiu de ce evit sa ii dezvalui identitatea, oricum i-am gasit o
titulatura potrivita.
Cand sunt alaturi de el pierd notiunea timpului. Ma simt atat de bine in
compania lui si sentimentul este reciproc, chiar este - am simtit asta
in ultima perioada mai mult ca oricand. Poate ca e uimitor ca dupa
atatea luni declar asta, stiu ca era normal sa fie asa..insa in cazul
lui este mai greu sa aflu verbal ce simte vis-a-vis de mine...este un om
mai misterios, isi declara sentimentele prin gesturi si fapte.
Eu sunt putin mai exploziva, fac gesturi si spun sentimente atunci cand simt ca ard din interiorul meu.
joi, iunie 13, 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: