Am luat cana inca fierbinte si m-am asezat in balansoarul din gradina. Priveam in zare spre nicaieri si sorbeam in liniste inca o gura... gandul imi era la omul drag, imi aminteam cum ma rasfata, cum ma saruta pe frunte, cum imi zambeste complice si cum face un gest ce ma amuza de fiecare data. E imprevizibil, nu pot sa spun ca nu e o calitate... insa uneori ma tem de acest comportament, imi este teama sa nu se trezeasca intr-o dimineata ca nu ma mai vrea alaturi de el.
Poate ar trebui sa fiu mai optimista. M-am oprit pentru cateva momente din gandurile mele...si am savurat ultima inghititura de cacao cu lapte. Uneori lucrurile ce imi plac se termina prea repede, inexplicabil.
In sufletul meu exista o stare de neliniste si nu stiu cum sa o linistesc. Defapt, stiu.... dar nu gasesc momentul potrivit sa o fac. Comunicarea este solutia... dar daca doar eu simt ceva in neregula si o sa par putin exagerata?
Uff... astept sa se termine perioada aceasta de stres si activitati.
Cel putin eu in ultima saptamana simt ca am nevoie de afectiune mai mult ca oricand.
Am ajuns sa ma tem de ego-ul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: