Astazi nu m-am gandit la problemele mele. Am pus prioritate pe ceea ce
traiesc ceilalti... vreau sa dezleg un mister si sa rezolv o problema
destul de grava dupa care urmeaza sa ma retrag in glorie.
Consider ca am reusit sa fiu la locul potrivit atunci cand a fost nevoie
si vreau sa arat ca se poate ca eu sa fiu umarul pe care sa se descarce
oamenii dragi.
Acum, cat inca mai pot sunt dispusa sa ascult. Recunosc, am momente in
care cedez si pic in lumea mea. Ma simt singura uneori si simt ca sunt
neinteleasa.
Dupa mult timp am iesit pe afara cu intreaga gasca.Imi era dor de o
astfel de incarcare pozitiva... nu mai este asa cum a fost, dar poate e
doar o parere eronata a mea.
Am reusit printre picaturi sa imi spun oful si sa ii multumesc omului de
langa mine ca are mintea deschisa. Mi-a declarat intr-o zi ca ma
apreciaza pentru faptul ca sunt intelegatoare. Zilele trecute ma gandeam
daca oare chiar sunt asa :-??
miercuri, iunie 19, 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: