Ieri am fost la un pahar de vorba buna si un gratar bine condimentat, am ajuns acasa destul de tarziu... insa nu regret nimic. Am avut o noapte speciala. Am ras si am filmat cateva momente demne de povestit intr-o zi a amintirilor.
Chiar daca nu am facut ceea ce m-am asteptat, pot sa spun ca acest sfarsit de saptamana a fost frumos si special. Invat treptat sa ma bucur de anumite momente chiar daca sunt lipsuri pe care nu am cum sa le acopar.
E greu de explicat. E ca si cum as spune "adio, dar ramai cu mine".
Dupa mult timp am zis ca astazi este timpul sa raman acasa si am facut-o. Spre surprinderea tuturor, nu as fi plecat nici daca ma suna omul drag, am avut nevoie de timp pentru mine si intimitatea gandurilor mele...si vreau sa precizez ca asta nu inseamna ca nu il mai iubesc sau ca nu mai tin la el enorm, ci doar am avut o zi a mea...si uite asa creste dorul nostru.
Adevarul e ca ma atrage pe zi ce trece mai mult, si inca am fluturi in stomac cand ma suna sa ne intalnim.
duminică, iunie 30, 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: