Astazi am plans iar, am plans mult si m-am gandit la multe lucruri ce ma
afecteaza. S-au acumulat stari ce m-au facut sa rabufnesc intr-un
moment in care ma credeam puternica.
Mi-am dat seama cat de singura sunt in anumite zile, cat de mult am pus sufletul si cum situatia se intoarce impotriva mea.
Am incercat sa las de la mine, sa sper ca totul se rezolva in timp si sa
nu cer lucruri marete, insa se pare ca uneori este nevoie sa fiu putin
mai rea ca sa nu fiu considerata o carpa de sters pe jos. Mi-am propus
ca din clipa aceasta, dupa ce mi-am sters de nenumarate ori lacrimile ce
imi siroiesc pe fata, trebuie sa imi revin si sa imi pun cateva
prioritati in viata.
Ordine si disciplina... sau mai bine spus, prima regula de baza : am nevoie de prioritati.
Acum e tarziu, nu pot sa mai schimb nimic la ziua ce a trecut. Oricum
vreau sa multumesc persoanelor care stiu sa ramana oameni dincolo de
aparente.
Trebuie ca maine sa ma trezesc zambind, am promis asta - plus ca o sa imi faca mie bine.
sâmbătă, iunie 01, 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: