Imi era atat de dor sa ma regasesc printre ingrediente si ustensile. M-am tot gandit ce sa prepar si m-am oprit asupra unui preparat dulce, colorat si simplu.
M-am simtit iar gospodina fericita de altadata.
Simt ca acolo imi este locul si in clipele in care gatesc uit de restul vietii mele. Pun atat de mult suflet incat as putea sa vars lacrimi daca nu imi iese ceea ce imi propun. E ca o lupta pe viata si pe moarte
Cat despre viata mea din spatele peretilor, e destul de linistita. Incerc sa nu dau curs barfelor si aluziilor din partea oamenilor rai. Vreau sa le arat ca sunt mai buna ca ei si ca inca stiu sa intorc obrazul. N-are rost sa le dau satisfactie, nu are nimeni nimic de castigat palpabil.
Timpul trece oricum in defavoarea tuturor, de ce sa il facem noi mai urat si mai sumbru? Nu trebuie sa imi pese de capra vecinului, cum mi-ar placea ca nici ei sa nu isi bage nasul unde nu le fierbe oala.
E prea mica lumea asta si suntem nevoiti sa convietuim alaturi unii cu altii.
Trebuie sa ne toleram si sa fim mai buni.
marți, septembrie 25, 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.
Some people become memories. Some become lessons. And a few become forever. 🤍 Where simple lines speak the deepest feelings
-
Acestea sunt cele cinci prajituri despre care povesteam in postul precedent. Prajitura cu rulouri Prajitura cu ness Prajitura bicolora P...
-
Am avut parte de o dimineata foarte diversificata...frig, cald, zambete complice, tristete, liniste mortuara, ganduri neimpartasite, drumuri...
-
O carte ce mi-a placut in mod deosebit este scrisa de o autoare mai putin cunoscuta (mentionez ca au fost putine carti citite de autori de s...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: