Am ascultat in mod obsesiv melodia aceasta si am plans cu lacrimi de crocodil. Avem nevoie sa ma descarc de rautati si sentimente, iar melodia mereu m-a atins direct la suflet.
Am cedat, m-am comportat ca un copil ce avea nevoie de imbratisare si mangaiere. Chiar daca nu le-am primit, lacrimile au reusit sa ma aduca pe un drum mai bun ... mi-am curatat gandurile si m-am scuturat de praf.
Sunt mult mai bine acum, desi inca se mai rastogolesc cateva lacrimi ... stiu ca trebuie pentru mine sa ma fac inteleasa si sa imi revin. Eu sunt cea care trebuie sa ma suport cel mai mult timp.
Ascult muzica si ne auzim maine. Acum sunt ravasita de sentimente.
joi, septembrie 13, 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: