TIFM

Sentimentele sunt ca un fir de praf ... acum sunt atat de vizibile si palpaile, iar in secunda urmatoare simti ca si cum nu au existat niciodata.
Imi este dor sa mi se spuna ca sunt iubita, adorabila sau pur si simplu o persoana deosebita... ma gandesc ca poate doar eu sunt vinovata pentru disparitia acestor complimente, poate am uitat sa fiu fata aceea dulce si pe placul celorlalti, poate m-am canalizat prea mult pe ura din sufletul meu si m-am schimbat fata de oamenii care nu meritau asta.
Imi este dor sa ma comport ca un titirez de sentimente, sa dansez printre oameni si sa le aduc zambetul pe chip. 
Mereu m-am gandit mai intai la cei de langa mine si apoi la mine ... am fost certata de nenumarate ori pentru acest mod de a reactiona, insa eu imi cunosc limitele si stiu ca pot sa depasesc problemele oricat de grele si dureroase sunt. Ma macin in interior, rabufnesc prin lacrimi la exterior ... dar mereu ma ridic de la pamant si ma scutur de praf .
Poate intr-o zi o sa fiu egoista si sa imi vad mai intai de propria-mi viata. Dar, pana atunci imi caut armele de veselie si incerc sa le colorez viata celor de langa mine. Sa le spun ca IIFM si sa le arat acest sentiment neconditionat ... stiu din experienta personala cat de mult ajuta sa simti asta!