Am adormit cu sunetul ploii lovindu-se de acoperis ... iar dimineata m-a gasit la fel.
Sportul din aceste zile a inceput sa isi spuna cuvantul, durerile au aparut si trebuie sa lupt cu ele - cel mai greu imi este cu durerea de spate, ma opreste sa fiu asemeni unui titirez de energie.
Astazi ploua marunt, este rece si trist. M-am cufundat in linistea dormitorului cu muzica pornita si cu cartea la indemana. Citesc, visez, oftez si ma gandesc.
Simt ca a trecut o eternitate de cand nu am mai simtit sentimentul de regasire. Acum trec prin perioada in care vreau sa imi revin eu si apoi sa imi dau seama ce se intampla cu ceilalti. Simt ca sunt puternica, desi stiu bine ca o sa cedez curand. Nu sunt de piatra si schimbarile acestea ma sfarama putin cate putin si imi rapesc energia.
Imi pare rau pentru tot raul prin care trec. M-am saturat sa traiesc intr-o lume pe care doar eu imi doream sa o vad roz. Poate tot ce traiesc acum e minciuna sau e doar inchipuirea mea. Tocmai de aceea incerc sa ma ascund in singuratatea mea. Nu vreau sa ranesc suflete la care tin.
Astazi am avut cateva momente in care m-am urat pe mine si mi-am dorit cu ardoare sa gasesc un loc unde sa ma cuibaresc si sa plang de teama.
vineri, septembrie 21, 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: