Dorinte

Am mers dupa mult timp cu un banal mijloc de transport in comun ... il numesc asa caci multi ani am avut doar posibilitatea de a ajunge in capitala cu trenul, maxi-taxi sau masina personala.
Bucuria mea a fost un ratb. Ma simteam ca in copilarie, cand urcam si taxam biletul ... acum am validat cardul, doar eu, caci ceilalti calatori nu stiu ca trebuie sa platim transportul.
Am mers pe jos pe langa parcum amintirilor, am ascultat melodia viselor in casti si am alergat pe scari.
Ma simt obosita.
Am citit foarte mult si imi pare rau ca s-a terminat cartea, ma aruncasem cu totul in povestea personajelor si acum imi lipsesc. Mi-ar placea sa scriu si eu un roman, chiar daca nu o sa fie publicat niciodata...sa fie amintire pentru cei ce m-au cunoscut.