Sunt bine, cel putin asa ma simt acum. Nu imi pasa de momentul ce urmeaza. Traiesc clipa.
Viata mea a inceput sa prinda contur. Incepe sa imi renasca activtatile si sa ma trezesc la realitate. Desi toamna se simte in aer o stare de liniste si calmitate, pentru mine prezentul este total diferit.
Am alergat o ora si am simtit cum picioarele imi tremurau, dar nu m-am oprit, trebuia sa inaintez. E ca in viata de zi cu zi .... cand simti ca nu mai poti, nu trebuie sa cedezi. Fiecare secunda prelungita este o alta clipa de amintiri.
Cartea pe care o citesc incepe sa imi para cunoscuta ... poate reusesc sa ies in parc, sa citesc si sa ma bucur de muzicalitatea zilelor insorite.
Observ ca scot cuvintele cu greu din sufletul meu, insa stiu ca in curand totul o sa se reintoarca la normal si o sa pot sa povestesc cu lejeritate.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: