Imi este atat de dor sa intru in bucatarie sa prepar ceva dulce ... chiar daca am facut asta de curand, nu stiu de ce dar mi-a intrat in vene aceasta pasiune si nu ma mai satur de ea. Daca trec cateva zile si nu mixez ceva, parca sunt bolnava. Dorul acesta este foarte chinuitor.
Maine as vrea sa fac niste croissante cu ciocolata, dulceata si miere.
Am o stare pozitiva. As alerga lumea intreaga si mi-as pastra zambetul pe buze.
Discutia pe care am avut-o cu doctorul dentist ma face sa fiu mai optimista... poate intr-o zi cu soare o sa imi repar defectul care ma supara de cand eram mica. Pretul este costisitor si rezultatele vizibile in termen lung. Speranta aceasta ma inveseleste. Lupt pentru a o duce la indeplinire anul ce vine. Vreau...chiar vreau.
marți, septembrie 04, 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: