Astazi am facut ceea ce mi-am dorit. Nu m-am gandit la consecinte, kilograme sau persoane.
Am cantat cu voce tare, am dat din cap si am ras. Timpul trece oricum m-as simti eu..si daca tot nu pot sa il tin in loc, macar sa mi-l petrec intr-un mod frumos. Vreau sa imi amintesc frumos de acest prezent intr-un viitor.
Priveam astazi niste poze vechi, pe unele dintre ele le vedeam pentru prima data si ma minunam de momentele pe care le petreceam cu niste persoane cu care speram ca voi ramane vesnic prietena. Dar timpul mi-a deschis in multe privinte ochii.
Nu stiu daca vi s-a intamplat sa va dati seama de anumite lucruri tocmai atunci cand totul a trecut. Vorba proverbului "Da-mi Doamane mintea de pe urma".
Acum realizez cat de mult m-am schimbat. Cum am ajuns sa fiu o persoana mai buna, intelegatoare si diferita de ceea ce credeam ca sunt EU.
miercuri, septembrie 05, 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: