Miros de toamna imi bate in fereastra dimineata, atunci cand razele soarelui ma trezesc usor si ma inveselesc... trag un colt de pilota peste umarul dezgolit si caut somnoroasa ursuletul alb sa il imbratisez in semn de buna dimineata.
Poate ca toamna ma transforma intr-o copila rasfatata. Simteam nevoia sa ma cufund in amintiri si sa redescopar parfumuri uitate...pastrate intr-o sticluta cu dop de pluta.
Decorul acesta ma imbie si ma indeamna la miscare.
Plimbarile sunt atat de visatoare, caut stele sclipitoare, luna galbena si semne divine.
Sunt o alta eu...multi mi-au spus ca m-am schimbat si nu neg acest lucru. Dau vina pe anotimpul acesta mort.
miercuri, septembrie 26, 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: