Vremea schimbarii Partea II

Astazi in timp ce imi faceam programul de alergat am simtit o stare de melancolie. Ascultam muzica din casti si priveam oamenii care treceau pe langa mine uitandu-se pierduti spre nicaieri.
O singura privire mi-a atras atentia in mod deosebit. Un om simplu, trecut prin viata si cu o fata blanda. M-a privit intr-o maniera care m-a facut sa ma trezesc la realitate. Am simtit ca pot sa fac ceva ca sa fiu mai buna, sa ajut si sa nu uit ca viata e scurta si trebuie sa fac doar ceea ce imi produce fericire.
Poate ca a fost sclipirea care mi-a deschis ochii si mi-a dat de gandit.
Imi pare rau ca nu aveam cu ce sa il ajut pe bietul om. Am ramas cu privirea intiparita in minte.
 M-a marcat.