Dor de jurnal

Imi pare nespus de rau ca atunci cand inima imi dicteaza ce sa scriu nu am pe ce sa notez frazele si cuvintele pe care le aranjeaza in propozitii pline de sentimente. Oricat de mult incerc sa imi amintesc acum nu pot sa reproduc.

Ma dor gandurile. Ma apasa sentimentele. Ma macina problemele. Ma cufund printre vise si dorinte.
Viata mea este colorata, dar complicata. Cheia care deschide usa catre fericire este ascunsa intr-o geanta cu multe buzunare, trebuie sa caut pana gasesc obiectul ce-l doresc, insa am multe de invatat in acest timp.
Simt o liniste stranie de parca urmeaza o furtuna.
Inchid ochii si imi las imaginatia sa pluteasca. As vrea ca momentele acestea sa nu se mai termine niciodata, ador cand minutele se transforma in ore de visare. Acum simt iar ca sunt copila aeriana si visatoare pe care cei din jur o placeau pentru unicitate si inocenta.
Incep sa imi revin cu picioarele pe Pamant si sa renunt la ochelarii pe care ii purtam pentru a ascunde imperfectiunile ce nu imi faceau cinste. Aveam nevoie de o palma serioasa, pe care am primit-o atunci cand nu ma asteptam, dar acum astept din clipa in clipa sa fiu "nevoita" sa intorc si celalalt obraz. Sunt pregatita pentru orice, iar daca vor aparea momente care ma vor surprinde, o sa am grija sa nu raman fara cuvinte... nu vreau sa am regrete;