Nici nu imi dau seama de cand timp am un jurnal in adevaratul sens al cuvantului. Diferente nu sunt atat de mari pe cat imi imaginam, insa acum nu mai simt nevoia de atentie cand scriu ceva seara la oboseala. Las cuvintele sa curga si sa se graveze fara sa le cizelez.
Astazi m-am simtit lenesa si singura. M-am cufundat in linistea camerei si am facut lucruri care imi fac placere.
Ce dor de plimbare imi vine.
Ador vremea asta... temperatura fustelor si a hanoracelor colorate.
vineri, septembrie 28, 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: