Timpul trece

In seara aceasta am citit un text care m-a facut sa zambesc dar si sa suspin in acelasi timp. Sunt inca tanara, insa mi-am dat seama de anumite lucruri ce se petrec inevitabil ... trebuie sa le luam ca atare si sa ne multumim cu ceea ce am putut sa avem. Nu cred ca este cazul sa face, caz daca nu s-a intamplat exact cum ne-am dorit...sau nu am excelat in ceea ce credeam ca suntem buni. Undeva, candva, cineva o sa aiba grija de noi si o sa ne indrume pe drumul potrivit.
 Vara este anotimpul in care devin mai optimista. Incerc sa imi valorific timpul si sa imi acumulez amintiri frumoase... viata nu se rezuma doar la bani, chiar daca fara ei nu putem sa depasim ziua prezenta.
Adesea ma intreb de ce am fost conceputi cu anumite "functii" ce par inutile ... raspunsul pe care l-am gasit este sec, dar poate acesta este si cel adevarat - fiecare functie are un substrat. Ce am fi fost daca nu am fi mancat? Adio pasiune de gatit, adio preferinte de mancare si adio placerea de a sta in doi la masa.
Fiecare lucru are un revers.
Poate ca incep sa o iau pe aratura...asa ca e timpul sa ma opresc.

 Am spicuit cateva randuri din mesaj ... consider ca erau reprezentative pentru perioada aceasta tumultoasa din viata mea.

"Timpul trece.
  Distantele despart.  Pasiunea se micsoreaza.
  Inima se rupe.
  Colegii uita favorurile primite.
  Cariera sau profesia se termina.

  Viata se traieste."