Iubesc

In urma cu trei ani eram o copila. Intrebam adesea pe oamenii de langa mine daca este adevarat ca "dragostea dureaza doar trei ani". Nu vroiam sa inteleg aceasta vorba, aveam exemple concludente langa mine...oameni care au ajuns la adanci batraneti impreuna si ma indoiam ca au trecut prin viata fara sa se iubeasca.
Relatia mea a trecut de pragul de trei ani in urma cu cateva luni, insa inima mea inca iubeste si nu spun asta pentru ca asa imi impun sa cred, ci pentru ca toate gesturile pe care le fac dau de inteles asta.
Atunci cand e departe ma apasa dorul. Cand il supar ma simt prost si plang. Cand ma strange in brate ma simt indragostita si inca imi trece fiorul acela prin intreg corpul. Zambesc cand il privesc...si sunt semne pe care consider ca nu le fac din obisnuinta, ci din dragoste si iubire pentru EL.
Diferente dupa trei ani exista, nu pot sa neg. Acum dainuieste un fel de siguranta ca ziua ce vine ne gaseste impreuna.Visele se contureaza in doi, zambetele se intregesc cand suntem impreuna si totul se imparte la doi.
Iubesc!
Mi-ar placea ca batranetea sa ne gaseasca la fel de indragostiti, jucausi si atenti unul fata de celalat.

De curand ma intreba cineva daca am planuri de maritat, eu am zambit si am spus cu un zambet pe buze : "Daca nu este EL acela, atunci NU". - nu stiu ce inteles s-a conturat in mintea interlocutorului meu, insa eu m-am gandit la faptul ca i-am oferit toata increderea si i-am pus inima pe tava, iar daca nu este EL viitorul meu sot, atunci altul nu poate sa faca acest lucru. Insa eu sunt optimista si rationala.
Las viitorul sa se coloreze pentru noi si poate itnr-o zi o sa jucam in propriul nostru film alb-negru: Eu mireasa, EL mire.