Mainile legate

Mereu am  considerat ca sunt o fata chibzuita, ca nu cheltuiesc mult, iar banii pe care ii dau nu se arunca pe fereastra, ci sunt o investitie pe termen lung.
 Personal nu vad ca pe o problema faptul ca aproape in fiecare luna imi cumpar cate un obiect vestimentar. Nu ma duc la cele mai scumpe magazine si nici nu ma avant dupa orice chilipir doar pentru ca imi face cu ochiul pe moment. Analizez situatia, ma gandesc daca m-as vedea imbracata cu produsul respectiv, eventual il probez, dupa care il cumpar doar daca imi place cu adevarat .
Cei din jurul meu considera ca trebuie sa ma mai opresc. Sifonierul meu s-a extins vazand cu ochii in doar cativa ani, asta in ideea in care le-am mai sortat si am dat din ele.
Am promis ca o sa fiu mai atenta cu banii pe care ii inverstesc in haine, lucru pe care l-am si facut... insa de vre-o saptamana ma impinge dorinta spre un anume produs.

Nu cheltuiesc mai mult decat imi permit din propria-mi munca...iar de cerut nu am indraznit niciodata sa o fac. Consider ca imprumuturile se fac doar in cazuri necesare cu scopuri precise. 
Am citit pe internet acum ceva vreme un articol in care o femeie isi cheltuia salariul in primele zile de cand il primea. Cumpara cosmetice de care nu avea neaparata nevoie si arunca la gunoi produsele expirate fara sa apuce macar sa le foloseasca. Aici problema era de lucrurile perisabile pe care le achizitiona. Se imprumuta de bani ca sa isi mai satisfaca o placere nebuna. Aceasta este dependenta clara. Imi este putin teama sa nu cad si eu intr-o problema similara.
De cateva zile ma plimb prin fata magazinului si privesc cu drag, produsul pe care am puc ochii...incerc sa ma abtin sa il cumpar. Am banii in portofel, nu le-as simti lipsa acum, dar asta ar insemna sa fiu mai slaba ca dorinta.

Nu fac caz din aceasta situatie, vreau doar sa ma leg la maini si sa fiu iar chibzuita rau!