Sentimente sufletesti

Lacrimile au curs siroaie pe obraji, eram suparata pe mine ... nu intelegeam cum sunt pusa la zid doar pentru lucruri negative. Imi pare nespus de rau ca lucrurile bune nu se vad nici macar pe sfert fata de cat consider eu ca pe fac.
Sunt un parazit, o lipitoare sau un stres pentru cei din jurul meu. Asta am simtit de dimineata, atunci cand imi venea sa imi iau campii si sa plec in lume sa nu mai deranjez pe nimeni.
Da, era doar o solutie pentru oameni lasi, insa ma simteam atat de slaba si de neajutorata incat era varianta cea mai simpla.

Mi-am sters lacrimile cu mana, am tras aer in piept si mi-am propus ca de maine totul sa fie diferit.
Incerc sa ma redescopar. Sa imi demonstrez mie ca pot sa fac lucruri marere si vizibile.