Imbratiseaza-ma si lasa-ma sa plang.

S-a mai scurs o zi din viata mea agitata si plictisitoare. Am reusit sa imi fac ziua mai cenusie decat ma asteptam. Am plans, am zambit fortat, am alergat, am tacut si mi-am dorit sa adorm pana in ziua in care lucrurile se vor ordona de la sine;
Am fost intrebata in mod insistent ceea ce am patit, insa imi era greu sa raspund. Cum sa spun ca ma simt inutila, incapabila si o mare fraiera - nu stiu sa lupt pentru ceea ce imi doresc.
Nimeni nu m-ar intelege. Ar crede ca exagerez sau ca ma fixez eu pe o idee...insa adevarul este ca se strange "cureaua" din ce in ce mai mult si asta ma face sa fiu agitata si nervoasa pe mine. frustrarea mi-o vars in cuvinte dure desore propria-mi persoana, iar cei dragi nu inteleg de ce "dramatizez".
Nu le-as dori sa fie in locul meu.
Sunt tot timpul in garda, nu imi permit sa le zic nimic...caci nu consider ca am dreptul acesta;
Nu mai stiu sa primesc cadouri...simt ca nu pot sa le rasplatesc curand.
Nu inteleg cum cei dragi tin la mine....eu nu mai gasesc nici o calitate pe care o am.

Imi pare rau pentru starea ciudata pe care o afisez. Incerc sa ma pun pe picioare.
Va rog sa ma intelegeti si sa ma ignorati cand incep sa o iau pe aratura.
Imbratiseaza-ma si lasa-ma sa plang.