. . .

Timpul vindeca... si intunericul ajuta. Acum ma simt mai bine, m-am ascuns in dormitor intreaga zi... am facut curatenie si am citit presa. Vreau sa imi canalizez atentia asupra altor lucruri din viata. Trebuie sa fiu puternica si sa ma pun pe picioare. Arat groaznic, cearcanele mi s-au intiparit pe chip si zambetul mi-a disparut. Stiu ca or sa vina zile mai grele...dar intr-o zi curcubeul o sa apara pe strada mea.
Sunt singura in aceasta lupta, dar asta o sa ma faca mai puternica.
In clipa in care tastez aceste ganduri ma simt bine, insa durerea aparea dupa ce realizez ca sunt un om rau si ca ranesc prin felul meu de a fi... mereu am fost destul de permisiva si am pus pe plan principal pe ceilalti oameni cu riscul de a imi sfarama propriul suflet in mii de bucati.