Imi vine sa fug de mine. Cred ca deciziile sunt mai greu de luat cu cat ma gandesc mai mult... simt ca e momentul sa ma afund in camera si sa nu zic nimic, sa nu raspund la telefon. Sun pe doua planete diferite si nimeni nu ma intelege.
As vrea sa nu imi dezamagesc familia, insa asta implica sa ma mint pe mine si sa ranesc alti oameni.
Sunt confuza. As vrea sa imi raspund la intrebare cat mai repede si sa i-au o decizie inteleapta...sau macar sa suporte amanarea pana imi dau seama de ceea ce simt.
Starea asta de "presare" ma omoara incet. Oricat ar spune oamenii...exista o presiune pe umerii mei.
-
Acestea sunt cele cinci prajituri despre care povesteam in postul precedent. Prajitura cu rulouri Prajitura cu ness Prajitura bicolora P... -
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: