Singura

Am obosit. Ma simt singura din ce in ce mai des. Simt ca oamenii nu ma inteleg, iar eu nu le cer imposibilul. Am analizat pe toate partile, insa nu stiu ce imi scapa.
Nu pretind ca sunt perfecta. Nu cer luna si stelele. Nu vreau sacrificii. Nu vreau sa scot ochii pentru ceea ce am facut pentru oameni, caci atunci cand i-am ajutat asa am considerat ca este bine, iar asta a fost un gest facut pentru felul meu de a fii. Recunosc, mi-ar placea sa imi arate ca pentru ei nu sunt doar "usa deschisa la nevoie" ...un gest marunt, atat imi doresc.
Nu stiu cum sa ma exprim, insa singuratatea asta ma apasa si ma face sa devin rautacioasa si aricioasa.

Am devenit iar o plangacioasa si nu imi place. Nu pot sa ma mai controlez. Rabufnesc in lacrimi si incerc sa ascund durerea, insa degetele mele ce se joaca nervoase si buza pe care o musc in speranta unei calmari instante, nu prea ma reusesc sa trec neobservata in astfel de momente.
Am avut parte de confruntari si de dureri sufletesti. As vrea sa fug, sa pot... dar ceva ma opreste inca o perioada. Simt ca trebuie sa ma conving ca asta imi doresc cu adevarat.
Nu imi place ca am devenit rece. Vreau sa imi curga sentimentele prin sange.
Ajuta-ma sa imi revin si totul o sa fie bine.