Ma simt rau. Am dormit putin in ultima perioada. Am gandit mult si am luat decizii. Pe de-o parte am impresia ca este bine...dar am si o mica teama. sunt confuza, doar ca acum stiu cu adevarat ce isi doreste familia mea.
Poate ca trebuie sa ii ascult, desi undeva in interiorul meu am o teama imensa.
Nu mi-a placut nicioadata sa spun lucruri care sa supere pe cineva, am preferat mereu ca eu sa fiu cea care primesc lovituri sub centura ...erau mai usor de suportat.
Imi tremura picioarele si am un gol imens in suflet. Sper sa trec mai repede peste perioada asta si sa nu regret niciodata. Imi pare nespus de rau pentru ca s-a ajuns aici din cauza mea.
Imi este greu..dar mai bine o fac acum decat prea tarziu. Sper sa ma ierte intr-o zi si sa ma inteleaga.
marți, aprilie 22, 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: