Oamenii te injunghie cand ai mai mare nevoie de ei. In astfel de momente esti confuz, nu stii daca sa ripostezi sau sa te bucuri ca si-au aratat adevarata fata si caracterul de 2lei.
Sunt de parere ca cel mai mult doare ignoranta si faptul ca nu vrei sa maresti un foc ce a fost aprins de alte persoane ce isi doreau sa faca un foc de tabara pe spatele suferintei tale.
Nu stiu cum de am prins din zbor aceasta forta de a nu ajuta la acest vulcan. Probabil ca astept momentul potrivit sa arat ca nu sunt asa de proasta pe cat vor sa ma creada.
Daca ma prefac ca nu vad, nu inseamna ca sunt proasta sau oarba, ci sunt doar indiferenta.
Nu rezolv nimic daca le ofer mult timp din viata mea si le arat ca ma ranesc... le dau satisfactie si ii hranesc cu suferinta mea.
duminică, aprilie 27, 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: