M-am trezit dis-de-dimineata desi patul ma striga sa nu il parasesc, nu am vrut sa il ascult. Imi propusesem sa merg intr-un loc special, acolo unde sufletul sa fie cel care asculta, iar inima sa inteleaga ceea ce cuvintele nu pot descrie.
Am avut o zi agitata. Pe seara am iesit la o vorba buna alaturi de cativa oameni pe care ii cunosc destul de superficial, insa au fost si persoane pe care acum le-am cunoscut si cu care am comunicat neasteptat de bine. A fost un exercitiu pentru mine sa imi demonstrez mie ca sunt capabila sa ma integraz.
Discutia a alunecat usor spre o dorinta de-a mea, mai exact Disneyland. Una dintre invitate locuieste la Paris si mi-a povestit cateva detalii.
De cum am ajuns acasa, am cautat pe internet preturi si detalii despre aceasta locatie. Am constatat ca am nevoie de multi bani pentru a imi satisface dorinta, insa nu pare irealizabil; Anul acesta sunt cuminte, dar pt anul viitor este o tinta pe care vreau sa o lovesc din plin.
duminică, aprilie 13, 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: