Zilele acestea soarele a fost omniprezent langa mine. Am simtit primavara din plin. Am reusit sa port rochite si fustite. Sunt atat de fericita. Imi era dor de toate aceste momente.
Chiar daca am perioade in care ma trezesc la realitate si imi dau seama ca sunt inconjurata doar de putini oameni, nu este chiar asa o drama imensa...am inceput sa ma obisnuiesc si sa imi ling ranile singura. Nu neg faptul ca uneori imi lipsesc anumite lucruri, dar atat timp cat pot sa merg mai departe nu este o drama.
Invat sa merg singura, sa ma ridic si sa ma scutur cand este necesar.
joi, martie 27, 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Gândurile care mă apasă atunci
Există un moment al zilei pe care îl aștept și, în același timp, îl evit. Este momentul în care se face liniște, sting lumina și pun capul...
-
Acestea sunt cele cinci prajituri despre care povesteam in postul precedent. Prajitura cu rulouri Prajitura cu ness Prajitura bicolora P...
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: