Azi nu

Roata se intoarce uneori mult prea repede, incat nu apuc sa imi dau seama cand e randul meu sa ies din cercul acesta vicios...ci ma trezesc iar in situatia in care cineva apeleaza la mine sa il ajut.
Nu vreau sa dau impresia ca nu imi face placere sa ajut, insa ca si ultimele doua dati de data asta., ma simt folosita. As fi apreciat daca trecerea de la indiferenta la "Ajuta-ma!" sa fi fost putin mai transparenta, mai frumos colorata, nu stiu cum sa ma exprim... sa fi avut macar un ambalaj cu fundita, astfel incat sa nu para un strigat disperat si atat.
Situatia ma cam lasa rece, dar moralitatea imi spune ca sa imi ajut aproapele aflat la ananghie. Ce-i drept ma gandesc daca el ar fi facut acelasi lucru pentru mine .?!?
Am obosit, de ar stii cat m-au dezamagit si peste cate am trecut doar ca sa le fie lor bine, de cate ori am ramas eu nefericita pentru fericirea oamenilor din jurul meu si ei nici macar nu au apreciat asta... poate ca nici nu au deschis ochii sa vada, sau daca i-au deschis au privit precum caii - doar in fata.
 Stramb din nas si incerc sa ajut si de data asta, dar imi promit mie ca o sa ies din peisaj o perioada... poate chiar definitiv. Nu mai suport... mai bine singuratate pura, decat sa stiu in teorie ca am oameni langa mine si cand privesc in jur nu mai sunt... ma gandesc oare au fost vreodata acolo sau doar eu mi-am imaginat asta?

Ascult: Outlandish - After every rainfall must come a rainbow