Acum incepe lupta cu destinul. Ma simt neputincioasa ca nu pot sa il ajunt pe unul dintre oamenii dragi din viata mea... pe omul care a avut grija de mine inca de cand avea 3 ani, care m-a ingrijit si m-a hranit atunci cand totul in jurul meu era gri. A fost raza mea de soare intr-un intuneric sumbru.
Stiu ca ar face orice pentru mine, si asta ma face sa ma simt s mai prost pentru faptul ca nu pot sa il ajut.
Plang de cateva zile, nu pot sa ma controlez. Ma doare sufletul. As vrea sa existe o cale in care sa il ajut...sa gasesc portita de scapare, chiar daca asta ar insemna sa ma tarasc eu in mizerie, pentru el as face-o oricand.
In astfel de momente trebuie sa ramanem uniti si sa luam deczia cea mai inteleapta. Viata nu are buton de Esc. Trebuie sa mergem inainte si sa rezolvam impreuna.
luni, martie 24, 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.
Some people become memories. Some become lessons. And a few become forever. 🤍 Where simple lines speak the deepest feelings
-
Acestea sunt cele cinci prajituri despre care povesteam in postul precedent. Prajitura cu rulouri Prajitura cu ness Prajitura bicolora P...
-
Am avut parte de o dimineata foarte diversificata...frig, cald, zambete complice, tristete, liniste mortuara, ganduri neimpartasite, drumuri...
-
O carte ce mi-a placut in mod deosebit este scrisa de o autoare mai putin cunoscuta (mentionez ca au fost putine carti citite de autori de s...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: