Mi-am luat ghiozdanul in spate si am iesit la plimbare. Am urmat cararea de langa padure, am mers mult insa nu am simtit nimic...gandul imi era departe si nu simteam nimic in jurul meu.
Am facut miscare in mijlocul padurii si mi-am dat seama ca intr-un decor placut totul pare mai usor.
Pe la pranz m-am aventurat alaturi cu omul drag pe meleaguri similare, doar noi si natura... insa bucuria nu tine prea mult, caci telefonul suna necontenit si ne face sa ne smtim stransi cu usa sa facem anumite lucruri... dar atat timp cand nu facem o obisnuinta din asta, nu ma plang.
Am reust sa pun piciorul in prag si sa le arat celorlalti ca asa cum ei au prioritatile lor... asa si eu la randul meu pot sa fiu egoista si sa imi vad in principal binele meu, dupa care sa ma gandesc si la dorintele altora.
Nu imi place razbunarea, insa in cazul de fata e o consecinta ... o urmare a reactiilor pe care le-au avut vis-a-vis de mine.
duminică, martie 23, 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: