Prima zi de primavara, oficial vorbind...caci vremea mohorata spunea altceva. Imi pare rau ca nu am putut sa ma bucur asa cum se cuvenea de aceasta zi, insa niciodata nu este prea tarziu sa rasara soarele si sa imi indeplinesc mofturile.
Astazi am purtat o rochita, pentru ca am fost la cununia unui prieten, primul dintre noi care si-a legat cununiile. Am avut o stare interioara greu de explicat... ma bucuram pentru ei, dar in acelasi timp am luat acest gest ca pe un act de curaj. Dupa 7 luni de relatie si-au dat seama ca vor sa mearga impreuna mai departe.
Am trecut de atatea ori peste acest numar magic, insa nu am luat niciodata aceasta hotarare.
Ma gandesc daca trebuie sa mai astept sau am pierdut trenul fara sa imi dau seama ca a trecut pe langa mine?
sâmbătă, martie 01, 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: