Incapatanata

In ultima perioada mi s-a spus din ce in ce mai des ca sunt o persoana incapatanata si capoasa . Nu neg acest lucru, caci ma cunosc destul de bine si recunosc ca orgoliile mele nu au limite.
De cand eram inca o pustoaica mi-am propus sa am principii pe care sa le urmez atat timp cat este necesar. Cateva dintre acestea sunt greu de inteles pentru ceilalti, chiar si pentru familia mea, insa tot ce conteaza este sa fiu fericita - atat timp cat asta nu pericliteaza relatia cu cei dragi.
Unul dintre principiile impamantenite este sa nu accept sa fiu o fata intretinuta. Nu mi-a placut niciodata ideea asta, ma scoate din pepeni cand vad cate persoane ajung sa depinda de cel de langa ele si sa fie nevoite sa le ceara bani pentru un suc. Eu cred ca cel mai bine este ca am partea mea de ban, sa imi satisfac poftele atunci cand imi rasare cate una in limita bunului simt, nu vreau sa fac din asta un obicei si sa cheltuiesc toti banii pe placeri persoanale - haine, cosmetice, concerte si alte lucruri trecatoare.
Nu vreau in ruptul capului ca cineva sa imi interzica sa fac ceva ce mie imi aduce un zambet pe chip. Am intalnit multe cazuri in care X persoana s-a schimbat de cand a intrat intr-o relatie de teama ca cel de langa ea nu o sa o placa sau nu accepta asa cum era ea inainte sa fie impreuna. E o masca pe care multi oameni o pot purta ani de zile. Eu una sunt la fel mereu. Iubirea si relatia nu inseamna o puscarie si un sacrificiu constant.
Nu inteleg de ce oamenii se modeleaza transforma peste noapte in marionete si brusc adora lucruri pe care le urau cu vehementa doar ca sa semene cu oamenii de langa ei. Adica nu sunt absurda, s-ar putea ca fotbalul de exemplu sa nu iti placa si sa descoperi cu timpul ca nu e asa rau... dar sa adori masinile, avioanele si toate celelalte lucruri pe care jumatatea le place...e prea mult. Inteleg ideea de a accepta placerile celuilalti, dar nu inteleg obsesia de a le face si placerile tale.