Nu sunt o persoana care sa stea o zi intreaga sa leneveasca, din contra... mie imi place sa am activitate, sa ma plimb, sa sta in picioare, sa alerg, sa ma aflu in miscare permanenta. Iarna nu mananc prea mult, dar cu toate acestea acumulez 2-3kg.
Anul acesta m-am cam "certat" cu al meu cantar. Bateria a cedat si am profitat de ocazie sa nu il mai pun la gandit in fiecare zi sa imi spuna ce imi fac kilogramele. Stiam ca vor aparea, indiferent de ceea ce voi face eu;
Astazi m-am incurajat ca nu poate sa fie chiar asa de rau...asa ca m-am urcat pe cantar. Cand am vazut ca nu se mai oprea si numarul se marea, inima imi statea in loc. Rezultatul final a fost dezamagitor pentr mine. Am 3-4 kg de care trebuie sa scap... insa nu stiu cum sa fac asta.
Programul de alergat l-am inceput de cateva zile. Abdomene si exercitii am facut in ultima perioada.
Imi este rusine cu mine. Imi vine sa plang. Ma simt demoralizata.
Nu vreau sa cred ca pun pret pe ce imi indica... doar ca nu ma simt bine in pielea mea si vroiam sa vad cat am de muncit pana ajung la kilogramele la care reusisem sa fiu mandra de felul in care aratam.
" Mananc "apa , beau "apa" si vreau sa vad peste o saptamana cum este situatia.
Astazi sunt profund dezamagita de mine. Ma simt cat casa poporului si nu imi este deloc bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: