Ploua

M-am trezit in miez de noapte ascultand ploaia. Un sentiment aparte m-a cuprins ... ma simteam singura, linistita si puternica. Visul pe care tocmai il terminasem a reusit sa ma intareasca. Erau lucruri existentiale ce meritau lacrimi si dureri. Problemele mele sunt mari pentru mine, dar nesemnificative pentru omenire.
Viata mea e schimbatoare. Sunt melancolica ... astept sa ma ridic in capul oaselor si sa ma duc in ploaie sa dansez, cred ca este remediul cel mai bun pentru toamna depresiva. Imi place sa zambesc in orice zi...insa cu precadere lunea cand lumea e mohorata. Vreau sa epatez!
Stau in dubiu daca sa fac sau nu un pas spre     ... ma gandesc ca intr-un fel sau altul imi este bine asa, dar uneori am nevoie de acest detaliu, insa imi este teama sa nu pasesc pe un teren minat si sa ma afund intr-o lume a regretelor.
N-am mai trait niciodata ceva similar si imi este teama sa nu gresesc.
Am inceput sa ma las surprinsa de ceea ce imi ofera oamenii din jurul meu si sa le multumesc pentru fiecare gest frumos. Au reusit sa ma faca sa ma simt bine in momente grele pentru mine. M-au ridicat de pe Pamant, m-au scuturat de praf si au vrut sa imi arate ca pentru ei mereu am ceva special la care nu ar renunta. Ciudata, enervanta, nesuferita, plangacioasa, secretoasa sau oricum as fi...pentru ei sunt de neinlocuit.