M-am simtit rau fizic. Am incercat sa imi colorez starea cu mici detalii care ar fi putut sa ma puna pe picioare, insa rezultatul a fost destul de negativ.
Dupa mult timp m-am uitat cu alti ochi in oglinda si nu mi-a placut ce am vazut. Sunt palida, trasa la fata, fara obrajii mei rotunzi si proeminenti. Bretonul a disparut in cea mai mare parte a timpului de pe fruntea mea insemnata de aventurile copilariei.
Nu ma recunosc.
Multi mi-au spus ca m-am schimbat... insa eu am avut nevoie de timp sa cred cu adevarat acest lucru. Astazi aprob si nu stiu daca e tocmai ce imi doream.
joi, octombrie 04, 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: