M-am simtit rau fizic. Am incercat sa imi colorez starea cu mici detalii care ar fi putut sa ma puna pe picioare, insa rezultatul a fost destul de negativ.
Dupa mult timp m-am uitat cu alti ochi in oglinda si nu mi-a placut ce am vazut. Sunt palida, trasa la fata, fara obrajii mei rotunzi si proeminenti. Bretonul a disparut in cea mai mare parte a timpului de pe fruntea mea insemnata de aventurile copilariei.
Nu ma recunosc.
Multi mi-au spus ca m-am schimbat... insa eu am avut nevoie de timp sa cred cu adevarat acest lucru. Astazi aprob si nu stiu daca e tocmai ce imi doream.
joi, octombrie 04, 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Gândurile care mă apasă atunci
Există un moment al zilei pe care îl aștept și, în același timp, îl evit. Este momentul în care se face liniște, sting lumina și pun capul...
-
Acestea sunt cele cinci prajituri despre care povesteam in postul precedent. Prajitura cu rulouri Prajitura cu ness Prajitura bicolora P...
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: