Ganduri nerostite

Despartire tacita ... niciodata nu m-as fi gandit ca o sa am parte de asemenea intamplare soarta 
suferinta sfarsit de relatie.
 Ultimele luni au fost confuze pentru mine. Am incercat sa imi raspund singura la intrabari pe care nu am avut curaj sa le rostesc. Priveam in jurul meu si ma simteam din ce in ce mai singura, nu mai simteam afectiunea de care aveam nevoie si nu intelegeam cum totul s-a naruit sub ochii mei.
Nu vreau sa dau vina pe nimeni, am gresit si eu ... imi recunosc o parte din vina, insa consider ca am lasat de la mine atat cat am putut, am calcat peste principii si am vrut sa lupt pentru NOI ... dar am obosit.
Cuvintele "relatie de rahat" si "tin la tine putin spre deloc" au fost cele care m-au facut sa renunt, sa imi las inima sa sufere o perioada si sa ofer libertate omului de langa mine sa gaseasca ceea ce isi doreste. Nu am fost ceea ce cauta, focul dragostei noastre s-a stins anul trecut, cel putin eu atunci am simtit primul hop. Am inchis ochii, am acceptat o perioada sa fiu roata de schimb, insa timpul ne-a adus impreuna ... paream fericiti, insa fiecare mica cearta incepea sa se hiperbolizeze.
Orgolii din partea lui, copilarii din partea mea ... neintelegeri.
Ma gandesc la viata mea alaturi de el si imi vine sa plang cu lacrimi de crocodil. Au fost niste ani frumosi, multe sentimente deosebite si intamplari din care am avut de invatat .
Poate e mai bine ca s-a terminat acum, decat sa o lungim doar de dragul anilor trecuti. Nu vreau sa neg faptul ca ma doare despartirea, dar cred ca e mai bine asa ... am vrut sa nu ii mai fie mila de mine si sa continuam relatia doar pentru acest motiv. Sunt puternica, dar nu acum ... ies seara afara, ma asez pe banca pe care am stat candva cu el si plang.
A fost omul langa care ma vedeam pe viitor, dar omul acesta a disparut in trecut.