:(

Nu ma simt bine deloc. Atat sanatatea imi cam pune piedici cat si sufletul. As alerga spre o alta lume, dar stiu ca nu exista. Am nevoie de un sfat, de cineva care sa imi inteleaga confuzia si sa ma imbratiseze pentru a imi gasi echilibrul. Privesc in jurul meu si sunt doar eu cu ursul de plus... el imi asculta problemele si ma priveste strain.
Nu imi explic cum am ajuns sa nu mai simt. Nu credeam ca este posibil. Inima imi e de piatra, poate anotimpul este de vina sau poate tot ceea ce s-a acumulat aici, in inima ... am uitat sa mai curat cu solutii depunerile ce s-au impamantenit pe sufletul meu optimist.
Astazi m-am simtit mai straina de mine ca niciodata!
Am incercat sa zambesc, sa nu arat ce este dincolo de chipul acesta vesel... insa am obosit sa rad fortat si sa zambesc sec. As vrea sa plang, sa imi strig durerea si sa scap de durerea aceasta.
Este mai greu decat mi-am imaginat, adevarul este ca nu ma gandeam niciodata ca o sa pot sa simt nu mai simt ceea ce a insemnat universul meu.
Oare care sunt sansele sa imi revin? Sa ne revenim?
Imi amintesc de versurile "o lume nebuna, nebuna de tot!".