Intreaga noapte m-am invartit in pat, n-am putut sa dorm gandindu-ma la cum este mai bine pentru mine si pentru viitor. Insa socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, atunci cand simteam ca am gasit raspunsul am primit o veste care m-a lasat perplex. Am o inima si nu pot sa fiu atat de cruda tocmai in perioada asta ... da stiu ca nimeni nu se gandeste si la mine, insa eu asa sunt ... incerc sa pun pe primul loc pe ceilalti si apoi ma gandesc la persoana mea.
Ma simt ca un pres pe care oamenii isi sterg ghetele inainte sa intre in casa. Lacrimile de durere bat la usa sa intre in casa gandurilor permanente, incerc sa le evit, vreau cu ardoare sa imi revin si sa imi gasesc un rost in viata.
Imi este dor de multe sentimente! Vreau sa ma cuibaresc, sa plang, sa imi mangaie parul si sa mi se spuna ca totul o sa fie bine.
Nu mai am siguranta! Sunt ca o frunza batuta de vant.
vineri, octombrie 12, 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: