Am plecat cu inima deschisa, zambetul pe buze si o dorinta de a uita ranile trecutului.
Am pasit cu inima emotionata si cu gandul ca "totul o sa fie bine"... dar privirea mea era atintita asupra falsitatii si gesturilor evidente. Poate ca ochelarii au fost vinovati pentru ceea ce vedeam atat de clar, sau "mintea de apoi" m-a ajutat sa fiu atat de rece.
Nu vreau sa ma gandesc la asta acum, au existat momente frumoase, discutii interesante si priviri de mult uitate.
Nu mai suntem cine am fost, dar acest lucru nu trebuie sa ne puna o bariera in cale.
-
Acestea sunt cele cinci prajituri despre care povesteam in postul precedent. Prajitura cu rulouri Prajitura cu ness Prajitura bicolora P... -
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: