Ma simt obosita. Stau cu laptopul in brate si simt cum Mos Ene imi face puternic cu mana si arunca praf de stele. Am dormit prost in ultimele zile, nu inteleg de ce iar ma apasa durerea din capul pieptului...poate ca ar trebui sa merg la medic, sa fac niste analize si sa ma linistesc.
Ma cufund in lectura cartii "Noi inceputuri" de Fern Michaels - incerc sa ma regasesc.
Cuvintele sunt luate de vantul ce sufla puternic afara. Vremea isi arata coltii si ma rascolesc din toate incheieturile. Lacrimile imi sunt inghetate pe chip si imi pierd puterile.
marți, octombrie 30, 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: