Vineri ... ziua in care nu as face nimic, dar ma surprind zumzaind ca o albinuta, facand multe treburi.
Astazi am descoperit un sertar in care nu am mai umblat de foarte mult timp. Am fost placut surprinsa sa descopar biletele din perioada liceului, mesaje haioase si alte amintiri pe care le-am reanalizat ... acum am incercat sa vad ce s-a realizat pe parcurs din ceea ce scria, iar rezultatul: multe s-au infaptuit fara sa bag de seama.
Am inceput sa caut trecutul. Prezentul meu este cam cenusiu si incurcat. Ma simt ca o minge de ping-pong lovita si dorita inapoi. Nu stiu cum sa exprim sentimentul...poate dorita e mult spus, obisnuita de a veni de acolo de unde am plecat. Am nevoie de certitudine, de fapte si cuvinte.
M-am saturat sa inchid ochii, nu mai pot... am dat jos ochelarii si totul este clar.
vineri, octombrie 05, 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: