Mi s-a intamplat dupa mult timp sa visez ultimul lucru la care m-am gandit, sau mai bine spus ultima persoana. A fost putin ciudat, agitat si apasator visul.
M-am trezit cu gandul de a face un pas mic, dar inca imi este teama. Retrag fiecare cuvant, litera sau semn pe care intentionam sa il fac.
Incerc sa merg singura, sa ma sustin si sa fiu independenta. Invat sa rad iar...chiar daca uneori e putin fals, am momente in care sufletul imi radiaza si ma las purtata de un ras isteric si molipsitor.
Stiu ca lumea inca ma priveste dubios, intrebator si nedumerita...dar asa e viata ... ne trezim peste noapte singuri pe strazi pline de oameni si trebuie sa ii infruntam cu realitatea.
Prezentul e incert, viitorul vreau sa il colorez.
sâmbătă, octombrie 27, 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: