Povestea unui suflet

Ieri am fost la un pahar de vorba buna si un gratar bine condimentat, am ajuns acasa destul de tarziu... insa nu regret nimic. Am avut o noapte speciala. Am ras si am filmat cateva momente demne de povestit intr-o zi a amintirilor. Chiar daca nu am facut ceea ce m-am asteptat, pot sa spun ca acest sfarsit de saptamana a fost frumos si special. Invat treptat sa ma bucur de anumite momente chiar daca sunt lipsuri pe care nu am cum sa le acopar. E greu de explicat. E ca si cum as spune "adio, dar ramai cu mine". Dupa mult timp am zis ca astazi este timpul sa raman acasa si am facut-o. Spre surprinderea tuturor, nu as fi plecat nici daca ma suna omul drag, am avut nevoie de timp pentru mine si intimitatea gandurilor mele...si vreau sa precizez ca asta nu inseamna ca nu il mai iubesc sau ca nu mai tin la el enorm, ci doar am avut o zi a mea...si uite asa creste dorul nostru. Adevarul e ca ma atrage pe zi ce trece mai mult, si inca am fluturi in stomac cand ma suna sa ne inta...

Intreaga zi am avut o atitudine calma si entuziasta. Dupa mult timp am reusit sa intru in bucatarie si sa imi fac de cap, in sensul ca am gatit cu drag, chiar am avut timp si de o prajitura. Am reusit sa imi incarc bateriile si sa imi trezesc dorinta de a face lucruri noi. App de lucruri noi - astazi am purtat o discutie mai serioasa cu bro, si m-a facut sa realizez ca in viata trebuie sa ne impamantenim cateva teorii si planuri pe care ne dorim sa le indeplinim, orice s-ar intampla. Sa avem un trecut de care sa nu ne fie rusine si sa putem oricand sa spunem ca am avut o viata frumoasa si plina de activitati. M-am simtit foarte inferioara lui, caci intre noi este o diferenta mica de varsta. Pe zi ce trece imi dau seama ca eu nu am nici un tel in viata, pe cand el este foarte planificat si are deja multe realizari la activ si foarte multe dorinte pentru ziua ce urmeaza. Incerc sa imi propun si eu anumite lucruri pe care sa le fac pana in perioada "x" sau sa renunt la obice...

Dupa multe zile, m-am hotarat sa ma intorc la blogul meu de suflet, nu imi explic nici eu de unde pana unde aceasta schimbare, poate ca am ajuns sa realizez ca nu mai conteaza cine sau ce citeste, viata mea doar eu am dreptul sa o critic. Imi este intr-o mica masura teama ca poate o sa fiu o carte deschisa, dar merg si pe ideea ca sunt sanse mari ca sa nu mai exist nici macar in amintirile indepartate ale oamenilor despre care mentionez acum. Viata mea s-a schimbat foate mult de la prima postare si pana in prezent, poate ca o sa se mai invarta cateva perioade grele...dar eu tind sa alerg spre cele fercite si frumoase. Astazi m-am simtit putin dezorientata, dar o sa treaca.

Nu mi s-a mai intamplat niciodata sa am un lapsus atat de mare, incat sa nu imi amintesc o parola, recunosc de doua luni nu am folosit-o niciodata...aveam setata bifa pentru retinerea datelor si imi era foarte bine asa. Nu stiu ce mi-a venit astazi sa ma deloghez de pe site-uri. Cand mi-am dat seama de prostia pe care am facut-o nu imi venea sa cred . Off cat de mult as vrea in clipa asta sa fi notat undeva datele. Trebuie sa imi amintesc...chiar trebuie. L.E. - mi-am reamintit parola, insa am decis ca este mai bine sa ma intorc la lucruri mai comode pentru mine. O sa fie vizibila in curand aceasta schimbare.

Alerg de oboseala, dar se pare ca ma prinde de la urma. Vreau sa nu arat, dar ma simt destul de neplacut, ma dor muschii, spatele si simt cum ochii sunt din ce in ce mai greu sa ii tin deschisi. Am ajuns sa dorm cel mult 5 ore pe noapte. Viata mea e dezordonata, cel putin asta simt acum. Singurul lucru organizat vine din partea omului drag, care este mult mai rational si mai calculat... atunci cand vine vorba de timpul nostru.  Recunosc, imi e dor sa citesc, sa ma joc, sa alerg, sa vorbesc mult si sa plutesc. Nu visez la lucruri iesite din comun, insa ceva ma retine momentan sa duc la indeplinit aceste dorinte. Am inceput sa scriu din ce in ce mai putin si mai greu. Privesc spre blogul vechi si nu ma mai recunosc...aveam un stil diferit de a scrie, abordam mai multe subiecte si eram mult mai vesela. Acum, de cand  am deschis acest blog, stiu pe fuga, scriu ceea ce ma doare si nu mai gasesc cuvintele potrivite. Ma simt o incepatoare.

Stiu ca mai este mult timp pana la ziua mea, mai bine de o luna...insa deja am fost intrebata ce imi doresc, iar raspunsul meu a fost cat se poate de sincer si rapid. Imi doresc foarte mult sa il am pe omul drag langa mine...restul cadourilor trec pe plan secundar, as fi ipocrita sa spun ca nu imi plac surprizele si cadourile, insa nu fac din asta un moft. Imi doresc sa vad marea vara aceasta, dar nu stiu daca o sa imi permit financiar. Lucruri materiale palpabile.... nu stiu, nu am nimic care sa fie pe lista de dorinte. Vreau ca sa ii las pe ceilalti sa se gandeasca ce ma caracterizeaza si sa ma surprida cu o atentie, o acadea, o bomboana...orice, dar cel mai important: prezenta. Deja ma gandesc ca a mai trecut un an in care nu am realizat mare lucru. Am facut schimbari in viata mea, insa este loc si de mai bine. Trec printr-o perioada in care ma trezesc inainte sa rasara soarele si energia mea este intinsa la maxim.

"Sunt la tine la usa si vreau...o imbratisare,o sarutare" Ajung sa cred ca dozajul mic este potrivit pentru o zi de vara. Am reusit fara sa imi dau seama sa nu mai simt furie pentru anumite persoane pe care le simteam vinovate pentru starea mea.  Mi-am dat seama ca exageram si am inceput sa merg pe drumul cel bun...mai am putin pana la marele pas spre fericire.

Astazi imi propusesem sa stau acasa fara nici o activitate, insa planurile mi s-au schimbat inca de dimineata. Am "trebaluit" putin prin bucatarie, dupa care am iesit la plimbare prin cismigiu cu bro si cativa prieteni. Am schimbat decorul si oamenii iar asta mi-a prins bine, desi... mereu am simtit golul din dreapta mea. Ma gandeam in timp ce eram la concert, daca sunt singura care simt un dor si o nevoie de a fi impreuna. Raspunsul a venit in drum spre casa cand dragul meu mi-a trimis un mesaj neasteptat in care imi declara ca ma iubeste mai mult ca oricand. Pentru mine a insemnat foarte mult ceea ce mi-a spus, caci el este cat se poate de retinut cand vine vorba de a exprima in cuvinte ceea ce simte. Am o stare de beatitudine. Imi venea in clipa respectiva sa ies din masina si sa alerg de fricire. Vroiam sa fie langa mine si sa il imbratisez tare si sa il sarut apasat. Imi pastrez energia si entuziasmul pentru ziua in care ne vom revedea. Astazi zambesc.

Si o durere de cap. Inca am momente in care ma simt singura...desi in jurul meu sunt multi oameni ce imi sunt dragi. E o stare de moment, sper sa nimi revin pana maine. E foarte cald si ma molesesc. Incerc sa imi gasesc activitati si sa ma fac putin disparuta din peisaj, poate este timpul sa ma fac dorita prin absenta...e ciudat ce simt, dar vreau sa existe putin senzatia de dor. Inima inca bate cu putere, dar ceva imi lipseste sa ma simt pe culmea cea de sus. Poate ca sunt eu mult prea rationala sau... inca mai am de cunoscut o lume ce ma duce spre treapta cea mai inalta. Astazi sunt obosita si nu am putere sa zambesc.

Astazi am trebaluit prin bucatarie. Imi era dor, insa ma simt obosita. Am robotit inca de dimineata si nu ma mai tin balamalele. Starea mea psihica este agravata de ceea ce se intampla in jurul meu. Problemele celor de langa mine se adauga peste starea mea interioara. M-am simtit singura si am plans. Cat de mult mi-as dori sa pot schimba ceva in viata mea acum. Sunt stari ce se bat cap in cap. Bucuriile nu tin mult si starile nevative ma invaluie atunci cand nu ma astept. Incerc sa fiu puternica si sa rezist cu stoicism weekendul acesta...caci pe urma am un plan in minte. Trebuie sa fac intr-un fel sa cuceresc lumea aceasta. Ascult: Passenger - 

I feeling good. Nu am nici un motiv aparte, m-am trezit de dimineata cu o dispozitie de zile mari si am pastrat-o chiar si atunci cand m-am fript la mana..si cum sunt o incapatanata, nu am vrut sa dau cu nimic si acum mi-au aparut bubite.  Ma rog, asta este un mic detaliu ce ar fi putut sa imi strice ziua, dar nu m-am lasat coplesita de negativism. Astept sa sune telefonul, in rest nimic nu am de spus astazi.

Astazi nu m-am gandit la problemele mele. Am pus prioritate pe ceea ce traiesc ceilalti... vreau sa dezleg un mister si sa rezolv o problema destul de grava dupa care urmeaza sa ma retrag in glorie. Consider ca am reusit sa fiu la locul potrivit atunci cand a fost nevoie si vreau sa arat ca se poate ca eu sa fiu umarul pe care sa se descarce oamenii dragi. Acum, cat inca mai pot sunt dispusa sa ascult. Recunosc, am momente in care cedez si pic in lumea mea. Ma simt singura uneori si simt ca sunt neinteleasa. Dupa mult timp am iesit pe afara cu intreaga gasca.Imi era dor de o astfel de incarcare pozitiva... nu mai este asa cum a fost, dar poate e doar o parere eronata a mea. Am reusit printre picaturi sa imi spun oful si sa ii multumesc omului de langa mine ca are mintea deschisa. Mi-a declarat intr-o zi ca ma apreciaza pentru faptul ca sunt intelegatoare. Zilele trecute ma gandeam daca oare chiar sunt asa :-??

Cat de apasator este sentimentul in care te simti singur printre oameni pe care ii cunosti de cand lumea si pamantul. Astazi am avut o zi grea, cel putin sfarsitul a fost cat se poate de urat. M-am simtit singura, nedorita si mi-ar fi placut sa ma evapor ca apa de pe asfalt intr-o zi caniculara. Cred ca a fost picatura ce a umplut paharul. Am incercat sa nu arat asta astazi, insa m-a durut enorm acest comportament... oricat ar nega ei, au facut in asa fel incat eu am picat la mijloc si mi-au aratat asta din priviri. Nu sunt oarba si nici nesimtita, de aceea o sa am grija pe viitor sa nu mai sun si sa nu mai raman alaturi de ei pentru mai mult de zece minute. Sunt suparata si dezamagita. Un singur lucru bun am invatat astazi, am un om special langa mine, intelegator si deschis la minte. Ascult: Sometimes a lie is the best thing

Ma simt undeva la mijloc, intr-o poveste ce nu imi apartine...dar in care sunt implicata fara voia mea. E destul de greu sa spun cu perdea despre ce este vorba, iar daca ar fi sa spun verde in fata povestea...risc sa dau prea mult din casa. Ideea e destul de simpla, subiectul o complica. Mi s-a destainuit un secret, unul ce poate sa schimbe viata unor oameni pentru vesnicie. Sunt legata de maini si de picioare sa nu spun ceea ce stiu nimanui. Insa, ma gandesc ca sunt momente in viata in care omul aflat in prim-plan nu este suficient de lucid sa gaseasca cea mai buna solutie. Este exact ca atunci cand pentru ceilalti gasesti un sfat,iar daca tu esti in situatie similara nu mai reusesti sa te pui pe picioare si sa folosesti ceea ce candva stiai. Nu stiu daca este bine sa vorbesc cu cineva despre acest lucru ... ma gandesc ca nu este problema si povestea mea, insa undeva ma gandesc ca as putea sa ajut. Nu stiu, sunt confuza. Sunt oameni dragi mie, atat persoana in cauza, cat...

De cateva zile stau cu un document deschis. Am reusit sa scriu doar sapte randuri pentru motivatia alegerii temei de licenta. Se pare ca nu am o motivatie suficient de puternica sa termin acest proiect. Nu este vorba ca nu stiu ce vreau sa scriu, insa atunci cand ma apuc de tastat parca ideeile fug si totul e o ceata imensa si se strang multe informatii pe care nu le tastez la momentul potrivit si le pierd. Astazi am avut o mica disputa cu o persoana draga mie..si m-a facut sa imi amintesc cat de incapabila sunt. Cel putin asa ma simt in fata celorlalti. Parca nu reusesc sa imi gasesc si eu drumul in viata... Ma simt inutila astazi!

O scurta plimbare dupa ce ploaia abia s-a oprit, soarele incearca sa iasa printre norii negrii si mirosul florilor de tei omniprezent pe aleea ce duce pretutindeni... cata relaxare. Bateriile mi se incarca vazand cu ochii in ultima perioada, nu stiu daca gandirea mea pozitiva sau medicamentele pe care le-am luat pentru vindecarea ultimei patanii au reusit sa ma puna pe picioare in acest mod. Ideea este ca sunt mult mai zambitoare si mai vesela. P.s.: Am cumparat o carte cu multe prajiturele apetisante pe care vreau sa le probez in bucatarie cat de curand. Ma simt de parca am abandonat de mult timp aceasta pasiune. Nici nu imi amintesc cand am "prajiturit" ultima data.

O scurta plimbare dupa ce ploaia abia s-a oprit, soarele incearca sa iasa printre norii negrii si mirosul florilor de tei omniprezent pe aleea ce duce pretutindeni... cata relaxare. Bateriile mi se incarca vazand cu ochii in ultima perioada, nu stiu daca gandirea mea pozitiva sau medicamentele pe care le-am luat pentru vindecarea ultimei patanii au reusit sa ma puna pe picioare in acest mod. Ideea este ca sunt mult mai zambitoare si mai vesela. P.s.: Am cumparat o carte cu multe prajiturele apetisante pe care vreau sa le probez in bucatarie cat de curand. Ma simt de parca am abandonat de mult timp aceasta pasiune. Nici nu imi amintesc cand am "prajiturit" ultima data.

Mi-am petrecut dupa amiaza alaturi de omul drag. App de asta, am remarcat ca pe blog nu i-am pomenit niciodata nici macar initiala...nu stiu de ce evit sa ii dezvalui identitatea, oricum i-am gasit o titulatura potrivita. Cand sunt alaturi de el pierd notiunea timpului. Ma simt atat de bine in compania lui si sentimentul este reciproc, chiar este - am simtit asta in ultima perioada mai mult ca oricand. Poate ca e uimitor ca dupa atatea luni declar asta, stiu ca era normal sa fie asa..insa in cazul lui este mai greu sa aflu verbal ce simte vis-a-vis de mine...este un om mai misterios, isi declara sentimentele prin gesturi si fapte. Eu sunt putin mai exploziva, fac gesturi si spun sentimente atunci cand simt ca ard din interiorul meu.

Music here: M-am trezit cu sunetul ploii la fereastra...am stat cateva zeci de minute cu ochii pe tavan, dupa care am fost furata de somn...starea mea de ieri si-a lasat amprente asupra mea. Somnolenta nu imi da pace, dar pe la ora noua, mi-am auzit telefonul sunand si prima grija a fost sa ma uit spre fereastra, cand am vazut ca este un soare stralucitor, parca totul s-a inseninat in viata mea. Am incercat sa ma pun pe picioare. Am mancat desi foame nu imi era. Sunt pe tratament saptamana aceasta, chiar daca nu imi place nu obiectez. Acesta este un motiv pentru care sa ma cert ca nu stiu sa pretuiesc zilele in care sunt sanatoasa. Am lasat laptopul cateva ore fara sa termin postarea. Acum este aproape miezul noptii si m-am apucat de facut curatenie printre amintiri. M-am uitat la fotografii vechi si acum am realizat ca in ochii mei se poate citii cu usurinta felul in care ma simt, caci zambetul si expresia fetei pot sa le controlez mai usor. Am gasit fotografii despr...

De doua zile sunt "sechestrata la domiciliu" - nu imi venea sa cred cat de mult poate sa imi lipseasca banca din parc si galagia copiilor, insa starea mea de sanatate nu imi permite sa ies pe afara. In aceasta dimineata am lesinat, dupa care am stat cuminte in pat, sa imi revin...ameteala nu imi dadea pace si nici forta in trup nu aveam. Remediul cel mai bun pe care l-am avut a fost "medicul de la domiciliu" care a venit "sa ma trateze" - este vorba despre omul meu drag, care si-a petrecut dupa-amiaza alaturi de mine incercand sa ma faca sa uit de tot. Prietenii mei ingrijorati m-au sunat rand pe rand sa ma intrebe cum ma simt. Astazi am simtit ca le pasa de mine si ca isi fac griji. A fost un test pe care viata mi l-a pus in cale si mi-a luminat ziua, caci in ultima saptamana am fost foarte negativista, insa experienta de astazi m-a linistit din punct de vedere sentimental. Si ca sa inchei intr-un stil apoteotic...vreau sa va spun despre mir...

Dupa multe zile, pot sa spun ca ma simt bine. Nu am nici un motiv special...desi sunt cateva lucruri care m-au facut sa imi revin, dar nimic iesit din comun. Mi-am dat seama ca temerile mele erau doar in interiorul meu si ca intr-un fel sau altul, e normal ceea ce se intampla si mai ales, sa ma bucur ca situatia este in acest mod, caci se putea si mai rau. Trebuie sa imi las mintea libera. Sa fiu "open mind" cum spune americanul. Nu am prea multe lucruri de spus...nu stiu inca ce se petrece cu mine, dar mi-am propus sa o las mai moale saptamana aceasta, dupa care vreau sa fac lucruri si schimbari marete. Un gest minor mi-a adus zambetul pe buze. Poate ca este ceva foarte banal, dar pentru mine a fost picatura care m-a pus pe picioare. P.s. Am reusit sa imi tin degetelele departe de tastele telefonului si sa nu fac un gest ce credeam ca imi este deja reflex, mi-am demonstrat ca daca vreau pot sa ma abtin...iar rezultatul a fost bucurator. La o ora mai tarzie d...

Astazi am facut lucruri de care sunt pur si simplu mandra. Mi-am cerut scuze in fata unei persoane pe care am ignorat-o in ultimele saptamani. Am discutat cu ea si am aflat ca sunt lucruri ce se pot intampla chiar sub nasul nostru fara sa ne dam seama...si mai ales trebuie sa fim mai atenti cu oamenii de langa noi, caci uneori au nevoie de atentie suplimentara si trebuie sa evitam rautatile gratuite. Am reusit in sfarsit sa ies la o plimbare si o vorba inteleapta cu al meu coleg si bun prieten din liceu. Mi-a deschis ochii si mi-a luat o piatra de pe inima. Imi place cand ma cearta si ma aduce cu picioarele pe pamant. Aveam nevoie sa ma scuture putin...parca pluteam intr-o lume plina de rautati. Mi-a demonstrat pentru a enspea mia oara ca imi e alaturi si ma cunoaste chiar si atunci cand tac. Hmz, am reusit sa ma tin departe de starile negative si am zambit chiar daca nu ma simteam tocmai in largul meu.

Astazi in joaca l-am pus pe omul drag sa imi faca o scurta caracterizare, sa inceapa cu defectele si sa termine cu cateva calitati. Am zambit larg cand imi atribuia nenumarate defecte - sau mai bine spus, lucruri pe care nu pot sa le fac inca, precum  condusul unui autoturism, inotul, alergat pe o distanta foarte mare si alte aberatii de genul acesta. Insa, cand a venit vorba de calitati, eram chiar curioasa ce o sa imi spuna, iar raspunsul m-a inveselit instant. A inceput cu faptul ca ma pricep de minune sa fac prajituri...cred ca a fost complimentul care mi-a indulcit ziua. Restul calitatilor au fost in limita normalului, sau cel putin nu mi s-au mai parut mie iesite din comun. Vroiam sa ajung la ideea ca toti cunoscutii mei ma vad ca pe o "bubulina gospodina" si pentru ei, aceasta este eticheta ce mi se atribuie. App de acest lucru, ma gandeam intr-o zi ce cadou o sa primesc de ziua mea... in anii precedenti am primit cateva ustensile de bucatarie si am fost...

Cu siguranta toata lumea stie sentimentul ala in care mintea spune ceva si inima altceva...este ca si cum pe un umar sta un ingeras si ne spune ce sa facem, iar pe celalalt umar dracusorul ne repeta in mod obsesiv calea pe care sa o urmam. Intr-o situatie similara ma regasesc si eu in aceasta dimineata. Mi-am spus ca pentru sine ca trebuie sa imi aduc mintea la loc, sa ma regasesc si sa ma inteleg singura. Nu imi dau seama ce este cu starea mea interioara si de ce am ajuns sa fiu atat de tematoare. Degetele ma mananca si i mi vine sa fac lucruri pe care le regret in secunda urmatoare...dar imi promit ca weekendul acesta o sa fiu cuminte si o sa ma simt bine, trebuie! Sunt o fraiera! Asta simt acum. In seara aceasta mi-am programat o iesire cu un coleg din liceu, e omul  care ma asculta si cand am cele mai proaste zile din viata mea colorata. Stie ce sa spuna la momentul potrivit si mereu ma ridica de la pamant cand ma simt daramata. Asa ca, diseara o sa vin cu o ene...

Am terminat de citit cartea. Acum o sa ma apuc de cea pe care mi-a imprumutat-o unul dintre prietenii mei dragi, titlul m-a facut sa zambesc larg: Nu cumpara aceasta carte - Adrian Domatue .  Incerc sa imi gasesc ocupari care sa imi fure mintea si gandurile. Nu vreau sa ma mai gandesc la anumite lucruri ce imi fac rau fara sa fie cu adevarat nevoie sa ma macin. Atat timp cat situatia este bine, si daca nu ar fi...framantarile mele nu ajuta cu nimic si nici nu schimba situatia. E timpul sa imi dau seama ca sunt independenta sentimental si trebuie sa fiu libertina din acest punct de vedere... sa simt dorul si sa sar in bratele omului drag atunci cand cerul ma preseaza foarte tare. Nu mi-as fi imaginat niciodata ca o sa ajung sa tin atat de mult la acest om. I-am spus si lui si ma repet daca este nevoie... fara sa faca mari eforturi, mi-a furat inima si a pastrat-o bine. Nici el nu se astepta ca sa fie dragoste reciproca si sa ne implicam sentimental atat de brusc. Eu c...

Am sperat ca schimbarea de blog o sa ma ajute sa fiu mai optimista si sa am un comportament mult mai normal, insa fac ce fac si seara cand ma apuc de scris, sunt dezamagita si las cuvintele sa imi curga fara sa mai am puterea sa scrijelesc inainte gandurile frumoase. Incerc sa imi schimb putin prioritatiile si sa imi gasesc un echilibru in viata. Cred ca am gresit in timp si este cazul sa fac putina ordine. Recunosc, sunt doua lucruri ce se bat cap in cap in interiorul meu. Ratiunea imi spune ca este normal ce se intampla, insa inima este putin sceptica. O sa fie bine orice s-ar intampla, e tot ce imi spun. Mi-au revenit starile de rau. Nu ma simt prea bine. Am nevoie de odihna .

M-am apucat de citit " Nu plange sub clar de luna - Heather Davis "- cartea am primit-o cadou de 1 iunie de la bro. Nu stiu daca s-a gandit ca mi se potriveste continutul, sau doar titlul a fost un real impact ce l-a determinat sa se gandeasca la mine. Ideea este ca mai am doua carti pe lista, vreau neaparat sa le citesc luna aceasta. Asa ca, saptamana aceasta devorez carti pe paine, daca pot sa ma exprim asa. In alta ordine de ideei, sunt cat se poate de bine, am avut astazi un moment in care am aruncat pastila si am spus ceea ce ma doare. Nu am apucat sa vorbesc prea mult, caci a fost o situatie putin incalcita, insa se pare ca a dat rezultate pastiluta mea... deja am simtit o schimbare. Maine urmeaza sa aflu efectul si sa vad cum se termina povestea. Nu stiu cum am reusit astazi sa fiu puternica si sa nu ma exteriorizez, chiar daca in interiorul meu fierbeam ca un ceainic pus pe foc. Am preferat sa trec de partea cealalta si sa exprim multa veselie, sa par...

Buna dimineata! Am dormit mult, am visat lucruri despre care nu pot sa vorbesc si m-am trezit cu o pofta de cacao cu lapte. Am luat cana inca fierbinte si m-am asezat in balansoarul din gradina. Priveam in zare spre nicaieri si sorbeam in liniste inca o gura... gandul imi era la omul drag, imi aminteam cum ma rasfata, cum ma saruta pe frunte, cum imi zambeste complice si cum face un gest ce ma amuza de fiecare data. E imprevizibil, nu pot sa spun ca nu e o calitate... insa uneori ma tem de acest comportament, imi este teama sa nu se trezeasca intr-o dimineata ca nu ma mai vrea alaturi de el. Poate ar trebui sa fiu mai optimista. M-am oprit pentru cateva momente din gandurile mele...si am savurat ultima inghititura de cacao cu lapte. Uneori lucrurile ce imi plac se termina prea repede, inexplicabil. In sufletul meu exista o stare de neliniste si nu stiu cum sa o linistesc. Defapt, stiu.... dar nu gasesc momentul potrivit sa o fac. Comunicarea este solutia... dar daca doar e...

Astazi a fost o zi plina de activitati si am incercat sa fiu cat se poate de zambitoare, desi anumite lucruri inca ma macina si nu imi dau pace. Am considerat ca nu era momentul potrivit sa fac o zi de discutii, asa ca am lasat de la mine inca o zi, sper sa nu fie in defavoarea mea. Uneori ma gandesc ca doar eu simt anumite lucruri..si ca defapt in realitate totul este bine. Oricum nu vreau sa cad in monotonie si sa ma trezesc intr-o zi in care sa ma loveasca frontal. Sper ca am invatat din experienta trecutului meu. Am fost inconjurata de oameni. Recunosc, poate am gafat intr-un moment, insa am remediat situatia si m-am comportat mult mai frumos. E timpul sa ma trezesc la realitate, sa fiu mai omenoasa si mai iubitoare.  Poate ca am uitat sa arat aceste lucruri. 

Astazi am plans iar, am plans mult si m-am gandit la multe lucruri ce ma afecteaza. S-au acumulat stari ce m-au facut sa rabufnesc intr-un moment in care ma credeam puternica. Mi-am dat seama cat de singura sunt in anumite zile, cat de mult am pus sufletul si cum situatia se intoarce impotriva mea. Am incercat sa las de la mine, sa sper ca totul se rezolva in timp si sa nu cer lucruri marete, insa se pare ca uneori este nevoie sa fiu putin mai rea ca sa nu fiu considerata o carpa de sters pe jos. Mi-am propus ca din clipa aceasta, dupa ce mi-am sters de nenumarate ori lacrimile ce imi siroiesc pe fata, trebuie sa imi revin si sa imi pun cateva prioritati in viata. Ordine si disciplina... sau mai bine spus, prima regula de baza : am nevoie de prioritati. Acum e tarziu, nu pot sa mai schimb nimic la ziua ce a trecut. Oricum vreau sa multumesc persoanelor care stiu sa ramana oameni dincolo de aparente. Trebuie ca maine sa ma trezesc zambind, am promis asta - plus ca o sa imi...