Say something

"Sunt bine." - asa am terminat postarea de ieri, adevarul este ca ma simt intr-o forma de zile mari.
Prind aripi si incep sa plutesc pe taramuri necunoscute. Imi lipseau aceste sentimente si acum vreau sa ma bucur la maxim de ele ... sa imi construiesc o viata de care sa fiu mandra si sa am alaturi de mine persoana care sa ma faca sa zambesc chiar si atunci cand simt ca cerul ma apasa pe umeri cu greutatile vietii.
Ma simt inca cu picioarele pe Pamant, nu stiu daca o sa fie o stare permanenta...asa cum mi-am propus, caci multe dintre dorintele pe care le impamantenisem adanc in interiorul meu, le-am cam incalcat si le-am modificat pe parcurs, cu gandul sa traiesc clipa, fara sa ma gandesc in detaliu la consecinte. Nu poti sa traiesti viata doar dupa reguli stricte, nu suntem roboti, trebuie sa lasam inima sa bata si sa ne lovim de pragul de sus cand nu aveam incotro, dar nu e nici o problema, o sa vedem si pragul de jos si pe urma invatam sa mergem iar drept.
Trebuie sa scoatem cuvintele potrivite din jobenul magic atunci cand simtim ca lucrurile nu sunt tocmai asa cum ar trebui, caci lasandu-le sa se amestece cu multe alte litere, silabe si cuvinte o sa fie un amalgam de neinteles. Daca ar fi sa spun ce am invatat din trecutul meu tumultos, as spune ca nu trebuie sa astepti si sa te musti de buza cand ceva nu iti pica bine, poate cei de langa tine nu realizeaza ca te-au suparat sau te-au ranit acolo unde te doare.