Inima de piatra?

O piatra dura, rece si singuratica are suflet, stie multe povesti, a trait prin nenumarate intamplari si mereu a pastrat durerile pentru sine... chiar daca avea nevoia de o lovitura sa se trezeasca la viata, a preferat sa taca si sa isi unga durerile in liniste.
Astazi si-a amintit de rani ce incep sa se cicatrizeze, insa mici portiuni sunt inca deschise si mai dor cand le atingi cu amintiri ce au insemnat mult intr-un trecut nu foarte indepartat.
Oricum, spre marea ei suprindere durerile sunt mai usoare si mai suportabile. Cu siguranta tratamentul si antidotul pe care le-a primit fara sa le doreasca (la inceput) au avut un efect benefic.
Chiar daca mai varsa cate o lacrima, in interiorul ei inima inca traieste si a invatat sa bata la intensitate normala. Vreau sa cred ca poate sa iubeasca din ce in ce mai mult si sa fie iubita pe cat ofera.
Fiecare piatra are jumatatea ei, acel suflet ce se apropie si sterge praful de peste fruntea ei, ii lumineaza zambetul si ii face inima sa produca scantei;