Am decis ca este timpul sa imi deschid portile...atat pentru blog cat si pentru suflet.
S-au intamplat atat de multe lucruri incat simt ca este cazul sa ma scutur de praf si sa merg mai departe. Nimic nu ma poate face sa renunt la ceea ce ma face fericita.
Privesc si imi dau seama ca sunt bine, poate mai fericita decat mi-as fi imaginat ca pot sa fiu intr-un timp atat de scurt. Fiecare farama de regret a inceput sa se retraga si sa lase loc unor sentimente sublime.
Am descoperit oameni de care sunt foarte incantata ca sunt alaturi de mine oricand si ma inteleg cu bune si cu rele, ma accepta cand sunt posomorata sau cand sunt pusa pe baterii si radiez de fericire.
Caz concret astazi, m-am simtit atat de bine incat am dat frau liber sentimentelor, am zambit mult, am ras si nu mi-a pasat de nimic.
Poate ca a venit timpul sa imi asum sentimentele si sa recunosc ca sunt slaba si usor vulnerabila... dar nu-i nimic, aceasta este frumusetea vietii.
Am un dor nebun sa va povestesc ceea ce am mai facut, de parca tot ce am scris in aceste patru luni s-a sters si nu se mai vede nimic gravat, ci doar in amintirile mele sunt pastrate aceste intamplari.
Oare am ramas singura in lumea aceasta online? Sa ridice doua degete sus cine ma mai viziteaza :D .
Ne auzim maine blogutule drag, este timpul sa ma odihnesc...maine este o noua zi.
S-au intamplat atat de multe lucruri incat simt ca este cazul sa ma scutur de praf si sa merg mai departe. Nimic nu ma poate face sa renunt la ceea ce ma face fericita.
Privesc si imi dau seama ca sunt bine, poate mai fericita decat mi-as fi imaginat ca pot sa fiu intr-un timp atat de scurt. Fiecare farama de regret a inceput sa se retraga si sa lase loc unor sentimente sublime.
Am descoperit oameni de care sunt foarte incantata ca sunt alaturi de mine oricand si ma inteleg cu bune si cu rele, ma accepta cand sunt posomorata sau cand sunt pusa pe baterii si radiez de fericire.
Caz concret astazi, m-am simtit atat de bine incat am dat frau liber sentimentelor, am zambit mult, am ras si nu mi-a pasat de nimic.
Poate ca a venit timpul sa imi asum sentimentele si sa recunosc ca sunt slaba si usor vulnerabila... dar nu-i nimic, aceasta este frumusetea vietii.
Am un dor nebun sa va povestesc ceea ce am mai facut, de parca tot ce am scris in aceste patru luni s-a sters si nu se mai vede nimic gravat, ci doar in amintirile mele sunt pastrate aceste intamplari.
Oare am ramas singura in lumea aceasta online? Sa ridice doua degete sus cine ma mai viziteaza :D .
Ne auzim maine blogutule drag, este timpul sa ma odihnesc...maine este o noua zi.

doua degete sus! :D spor la scos sufletul la aer!
RăspundețiȘtergere