Astazi a sunat de nenumarate ori. Nici nu apucam sa trag aer in piept si sa respir adanc, caci il auzeam iar cum suna...si de fiecare data cand imi propuneam sa nu raspund, priveam spre telefon si nu puteam sa fiu indiferenta.
Am primit o intalnire legata de un interviu pentru maine. Mi-au sosit cartiile prin curierat. Oamenii ma sunau sa imi povesteasca sau sa ma intrebe cate ceva si uite asa...nu mi-a tacut glasul prea mult.
Ma resimt acum, vocea mea se cam pierde fara sa pot sa o aduc inapoi, imi este teama ca iar o sa am nevoie de pauza vocala.
Raceala asta isi gaseste numai zile nepotrivite sa se istaleze in viata mea. Poate ca trebuie sa imi asum vina, caci nu vreau sa o tratez cu medicamente, insa am incetat de mult timp sa mai inghit pastile daca nu este musai necesar. Da, durerile sunt uneori insuportabila, dar ma gandesc ca sunt trecatoare si rezist cu stoicism.
Gata pentru ziua aceasta, vreau sa adorm devreme si sa imi revin cat de cat pana maine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: